O scrisoare pierduta in timp

Buna!

De mult imi fac curajul sa incerc sa iti scriu ceva si nu odata am aruncat hartia deja inceputa cu un simplu "Hey!" sau "Buna!". Se pare totusi ca serile de duminica scot la iveala din mine ceea ce reuseai sa-mi provoci si tu mai de mult. Ma simt un pic ciudat scriindu-ti aceste randuri, acum, dupa atata vreme, dar pur si simplu simteam nevoia sa scriu, ca de compus vad ca nu prea mai reusesc is ultima vreme.

So, here it goes ...

Sunt bine! Spre marea mea surpindere am ajuns sa spun si cuvintele astea. Zilele nu imi aduc nimic nou in viata. Inca ma chinui sa termin facultatea, mai am o gramada de restante. Dar nu ma streseaza prea mult acest lucru. Simt totusi ca totul o sa fie bine. E un sentiment tare ciudat. Pur si simplu stiu ca indiferent ce imi va aduce viata maine, voi putea face fata si voi trece mai departe(a se observa tendinta optimista ale acestor randuri).

Vin sarbatorile. Nu un anotimp preferat de mine in ultimii ani, dar ma descurc. I'm realy trying to keep up the Christmas Spirit. Ah, mi-am adus aminte de cadourile care ti le-am cumparat acum cativa ani, dar care nu au mai ajuns la tine. Am primit zilele astea o lumanare de la mama mea, identica cu cea care ti-am cumparat-o pe atunci. How much of a coincidence is that! hehe! Oricum, am ramas cu un mare zambet pe buze si de fiecare data cand ma uit la ea imi aduc aminte de tine. Inca sunt multe bucatele din tine care le regasesc prin camera si sertarele sufletului meu. Ce vremuri ...

De Craciun stau acasa. Am ajuns sa apreciez adevarata insemnatate ale acestor sarbatori, alaturi de cei dragi si mai ales de parinti. Si desi credeam ca o sa fie al 23-lea Craciun care il voi sarbatori fara cineva care sa ma tina de mana cand ies sa ma plimb in prima ninsoare, mi-am dat seama ca nu e asa. Ar fi timpul sa apreciez mai mult oamenii care ii am in jurul meu, nu ca i-as fi neglijat, doar ca, simt ca primesc asa mult si pur si simplu nu daruiesc suficient. Abia astept Craciunul!

Zilele vor trece repede si voi ajunge la Praga de revelion. Abia astept! Va fi superb si sunt convins de asta! Abia astept sa ma plimb pe strazile nemaivazute din Praga. Ma gandeam sa imi iau si chitara, dar nu vreau sa mai am o grija in plus, si nu vreau sa imi obstructioneze nimic starea aceea de trecut intr-un an nou. O sa fie un revelion doar pentru mine! Abia astept! O sa ma gandesc la tine si la toate planurile care le-am facut intr-o vreme. Zambesc.

Sper ca zambesti si tu cu mine, nu vreau sub nici o forma sa te intristez.

Ce sa mai zic despre mine? Mi-am facut un mic plan de viitor. Termin facultatea, ma mut in Bucuresti pentru maxim vreo 4-5 ani. Vreau sa imi incerc norocul in muzica. Imi dau un ragaz de cativa ani pentru asta. Imi gasesc un job cat sa ma pot intretine si voi lasa Lipscaniul si parcurile sa ma inspire. Ce urmeaza dupa? Nu stiu si sincer nici nu sunt foarte curios. E mult prea frumos sentimentul viitorului incert. Mai stii? Poate ma apuc si de scris. HAHA!

Mai multe nici nu stiu ce as putea sa iti scriu. Sper ca te-au bucurat cuvintele mele. Sper ca esti bine si esti sanatoasa. Dar mai ales sper ca esti fericita! Nu de alta dar iti sta mult prea bine cu zambetul acela care il stiu prea bine. God knows de cate ori m-a inspirat.

Sper sa nu fi uitat nimic printre randuri.

Mi-e dor de tine si sper sa te revad intr-o zi, indiferent cand va fi asta.

Te sarut, te iubesc

Amicul tau vechi,

Shobo

PS: Ah! Si inca ceva ... Iti multumesc!